romanian

Pe o creangă de cais...

Frunză plânsă, scuturată,
Sub zăpezi gândite-n sori,
Suie-ţi vaierul, surato,
Pe secundele din flori!

Şi mă lasă doar pe mine
În inimă să-l primesc,
Plânsul dorului, surato,
Să mă-ncerc să îl doinesc!

Pe-un obraz o stea crăiască,
Mai albastră ca o soartă,
Va aluneca, surato,
Cine-mi stă lângă o poartă?

Pare visul meu cel tainic,
Sau e taina unui vis?
Lună plină e surato,
Pe o creangă de cais...

ARS CARPATICA

Se clatină nesigur a opaiţului lumină,
Ca gândurile care tânjesc să se arcuiască,
Argintie luna s-aprinde pe bolta cerească,
Vin inorogii, mai albi ca mantia ei opalină...

Piramide înalţ din bazalturi tăiate de minte,
La un ceas fără limbi, unde cărunt timpul se-ntinde,
Îngerii luminează şi greul mi se desprinde,
Eu cioplesc în cubice bucăţi muntele de cuvinte.

Singuratic, colindă pe creste visul meu carpatic,
Vânând extatice fulgere, încolţind vremuri,
Golaşe sunt piscurile, plouă cu recviemuri,
Mantra mea solomonară deschide cerul iernatic.

LAUDATIO MAESTRE OVIDIU KOMORNYIK!

În cerul astral sunt schiţate destine, sunt creionate întâlniri de destin, iar îngerii le fac cunoscute oamenilor prin semne! Prinde semnele, păstrează visul şi împlineşte-l ca misiune personală!
Într-o stea care revarsă energia dragostei uranian şi la dimensiuni planetare, era legat destinul lui OVIDIU KOMORNYIK de a cânta dragostea, de DUMITRU LUPU, şi de marile mulţimi de oameni(presă, public). Şi s-a întâmplat la Festivalul Mamaia 1996, cu şlagărul compozitorului DUMITRU LUPU – “SPUNE-MI UNDE SĂ TE GĂSESC”, interpretat de OVIDIU KOMORNYIK, şlagăr premiat de presă, maestru de ceremonie fiind nimeni altul decât Octavian Ursulescu.
După 15 ani, când razele saturniene privesc în oglindă această primă întâlnire de destin, iată-ne la Sala Palatului, la Gala Ovo Music 2011, vibrând deopotrivă sub semnul zodiei trandafirului lui Ovidiu Komornyik, alături de Ovidiu Komornyik, Octavian Ursulescu, Dumitru Lupu şi un public numeros, dispus să fie purtat pe valurile dragostei. Şi pentru că trebuia ca întâmplarea să poarte un nume, OVIDIU KOMORNYIK i-a spus “GALA ŞLAGĂRELOR”! Şi pentru că şlagărele vin şi pleacă mai departe, DUMITRU LUPU i-a cerut lui GABRIEL DOROBANŢU să vie cu GARA MICĂ… şi-n gară au oprit ambasadorii dragostei, care au venit, au cântat, au bucurat sufletele a mii de spectatori şi au primit în schimb de la publicul călător aplauze!
S-au cântat şlagăre şi s-a intonat o muzică a palmelor, pe care s-ar fi oprit în loc să o asculte şi miticii coribanţi! Pentru cei care s-au deprins să vadă semnele, nici nu este de mirare… Comornicul este o carte sfântă în care se adună rugăciunile şi pentru că este KOMORNYIK, iar muzica este credinţa sa, a atras FĂCLIILE MUZICII ROMÂNEŞTI să lumineze scena Sălii Palatului, “DE DRAGUL TĂU”, PUBLIC DRAG!
Simetric debutului GALEI OVO MUSIC, finalul spectacolului a fost marcat de piesa”PRIVEŞTE CERUL”, interpretată de consacratul duet ANGELA SIMILEA – OVIDIU KOMORNYIK.
În 2011, KOMORNYIK a strălucit pe scena Sălii Palatului fiind cantautor solo şi în duet, în calitate de compozitor şi textier, în calitate de producător!
Ascensiunea lui OVIDIU KOMORNYIK nu a ars etapele, fiind în consonanţă cu portretul său astral care poartă semnătura zodiei vărsătorului, căci a fost dimpreună cu cei care stănescian”au învăţat să meargă pe valuri în picioare…”la Mamaia, sub privirea socratică a lui Dumitru Lupu, sub patronajul totemic al lui Octavian Ursulescu.
Acestui far luminos de pe malul Mării Negre i s-au alăturat cu puterea miracolului lor, venind din lumea folk-ului, chitara magică a Zoiei Alecu şi lumea minunată a lui Mihai Constantinescu!
Şi pentru că era nevoie de un suflet uriaş care să poată ţine pe aripile lui muzica şi publicul şi iubirea, KOMORNYIK a avut intuiţia profetică de a-l aduce pe MARELE FLORIN PIERSIC, pasămite pentru că avea cunoaşterea că dintre români numai PIERSIC a trecut probele lui Harap Alb şi se putea pune cu URSUL- “URSULESCU”-L GALEI!
La frumoasa vârstă de 42 de ani, în efervescenţa creaţiei sale, notând spiritualitatea PRIMEI GALE A ŞLAGĂRELOR DIN ROMÂNIA, nu putem să încheiem decât cu LAUDATIO MAESTRE OVIDIU KOMORNYIK!

http://www.youtube.com/watch?v=qLOUdkAFqS4

Veşnica întoarcere

În căutarea mărilor din astru...

Nimfe cretane cu alge în plete
Se-adună pe seară la ale mării banchete,
Cu trup de sirene se-arată în larg,
Când Ulise trece legat de catarg;

Zorii se crapă în valuri domoale,
Banchete pe ape deschid dimineţi frugale,
Nimfele-şi scutură pleata pe plajă,
Atrase de nai cu a lui Pan vrajă;

Undeva cerul se culcă pe ape,
Carul lui Neptun tras de delfini este pe-aproape,
Tridentul zeului zguduie marea,
Ţipând, nimfele ascultă chemarea:

"Mai repede, mai adânc, mai albastru,
În căutarea mărilor din astru..."

Doar focul minţii nu-l mistuie gerul...

Focuri bengale aprind cerul nopţii
Luna păleşte în valea sorţii,
Scoruşii-amuţesc în noaptea de munte,
Cerbii se-ascund după coaste cărunte.

Molcom cascada se tânguie nopţii,
Luna se-ascunde în valea sorţii,
Ochii pădurii pândesc nemişcarea,
Brânduşii târzii rotunjesc cărarea.

Iarna descalecă-n marginea nopţii,
Luna se-ascute în valea sorţii,
Sănii lunare şi-aşteaptă sorocul,
Urşii devale-şi încearcă norocul.

Trează în munţi e doar umbra nopţii,
Luna se pârguie în valea sorţii,
Gânduri de gheaţă prind a lovi cerul,
Doar focul minţii nu-l mistuie gerul...

DANS ÎN CER

Frunza-n zori se rotunjeşte după Luceafărul de dimineaţă. Cu ochii adumbriţi de nesomn priveşti în gol, căutând sensul minutarului ceresc. Eşti asemenea soldaţilor care au supravieţuit bătăliei, numai că tu te-ai luptat cu armate de gânduri care veneau din neant şi te înconjurau cu tentacule de hidră. Le-ai învins cu mâinile goale, sub pavăza crucii. Ăsta era un altfel de botez. Un botez al înălţării spiritului dincolo de palida lumină a lunii.
A venit vremea somnului în pace. Şi iată-te cuprins... Eşti pe Strada Mare... îmbrăcat în straie simple, desprinse din alte timpuri. Este o călătorie prin oraşul tău, pe o altă buclă de timp. Simţi instinctiv acest lucru, întrucât treci prin viaţa celorlalţi fără să fii văzut. Ai ajuns în pasajul acela amenajat pentru trecerea trăsurilor, dinspre Strada Mare înspre curtea hanului. Te opreşti gândind încotro să o apuci. Pe lângă tine trece el, într-o armură de la începuturi. Secular în statură, cu faţa protejată vederii de borurile unei apărători circulare. Culorile costumului său sunt limpezi, făcându-te să te cufunzi într-o baie de vibraţii. Fără să stai pe gânduri, apropii mâinile în dreptul inimii şi faci o plecăciune. Străinul îţi prinde gestul cu coada ochiului, se întoarce şi îţi întoarce salutul. Cine este? Te vei gândi după... Reflex, îi răspunzi cu o nouă plecăciune. El se apropie de tine, descriind cu palmele alonja unei aripi de vultur.
Îl priveşti ca şi cum ai fi pe punctul să fii hipnotizat. Te desprinzi din fascinaţia mâinilor sale şi pleci. El nu spune nimic şi nu te opreşte. Care să fie rostul întâlnirii?
Ai să te gândeşti mai târziu.
Acum te-ai dat zborului înalt, deasupra clădirilor, cu uşurinţa unui zburător. Până unde?

va urma

Dimineţile cu ametiste

M-apropii încet ca o părere,
Din braţe, catarge mi se-nalţă pe mări!
Străpunse de scoici, palmele mele
Ţi le-ntind purtând raze de soare în zori.

Dintr-o privire tai marea în larg
Şi-asculţi o chemare d-un val ondulată...
Şoaptele tale ating un catarg,
Te-apropii croind paşi mari pe apă.

La orizont se varsă apusul -
Aurind valurile de ametiste:
Ne ajungem, acolo ni-i dusul,
Tu şi eu, dizolvând dimineţile triste.

Alene...

Alene stau si ma gandesc
pe cine vreau, pe cin-iubesc;
Ma uit la bolta instelata
sperand ca nu te uit vreodata

Adie vantu-ncetisor
eu ma topesc de al tau dor;
Rememorand dulci amintiri
mirajul unei mari iubiri

III

Face-s-ar şuvoi de ape gândurile unui înger,
Să mă plouă cu flori coapte la poalele unui sânger,
Din plete să-mi încolţească vise cu aripi azure
Şi-ntre palmele isteţe ţine-voi căuş de mure.

Florile să mă alinte cu parfumuri dulci-amare,
Coborând cu-a lor tărie stele-n noapte, călătoare,
Iar când sângerul tresare - sub lumina lunii pline -
Un izvor cu apa vie peste pietre să suspine.

Numai tu să prinzi de veste şi să vii cu bucurie,
Cu un dar făcut de-un faur dintr-un fir de iasomie,
Să mi-l prinzi la butonieră cu o frunză de albastru,
Când Nichita-şi mână dorul înşeuat pe-un cal măiastru.

Cireşii în floare zâmbesc cu-nţelesuri

Roşie-i floarea ce la butonieră tainic e prinsă, ca o chemare,
Străina-n ploaie-i cunoaşte misterul, umbrela şi-o strânge, cu nerăbdare,
Şi ploaia mirată a încetat, cireşii în floare zâmbesc cu-nţelesuri,
O vrajă-n aprilie s-a dezlegat şi-un timp al iubirii calcă eresuri.

Zefirul flutură dantela umbrelei, ochii străinei sub bucle se-ascund,
E-o aşteptare de începuturi, când tremurul primăverii este rotund,
Cu paşi măsuraţi înaintează, când ploaia cireşilor îl împresoară,
O rază de soare mai jucăuşă îi mângâie umerii într-o doară.

S-o-ntrebe de vreme de-ar îndrăzni, i-ar prinde o clipă privirea străinei,
Şi poate că ochii ei i-or vorbi…scânteind printre gene focul citrinei,
Să o lase să treacă, aşa… când vibrează copacii în arome pastel?
Pala zefirului loveşte cireşii, ea scapă mănuşa chiar lângă el!

24.04.2011

The content belongs to their respective owners, the rest of the site is Copyright © 2008 - 2009 belletristisch.com

Syndicate content