În cerul astral sunt schiţate destine, sunt creionate întâlniri de destin, iar îngerii le fac cunoscute oamenilor prin semne! Prinde semnele, păstrează visul şi împlineşte-l ca misiune personală!
Într-o stea care revarsă energia dragostei uranian şi la dimensiuni planetare, era legat destinul lui OVIDIU KOMORNYIK de a cânta dragostea, de DUMITRU LUPU, şi de marile mulţimi de oameni(presă, public). Şi s-a întâmplat la Festivalul Mamaia 1996, cu şlagărul compozitorului DUMITRU LUPU – “SPUNE-MI UNDE SĂ TE GĂSESC”, interpretat de OVIDIU KOMORNYIK, şlagăr premiat de presă, maestru de ceremonie fiind nimeni altul decât Octavian Ursulescu.
După 15 ani, când razele saturniene privesc în oglindă această primă întâlnire de destin, iată-ne la Sala Palatului, la Gala Ovo Music 2011, vibrând deopotrivă sub semnul zodiei trandafirului lui Ovidiu Komornyik, alături de Ovidiu Komornyik, Octavian Ursulescu, Dumitru Lupu şi un public numeros, dispus să fie purtat pe valurile dragostei. Şi pentru că trebuia ca întâmplarea să poarte un nume, OVIDIU KOMORNYIK i-a spus “GALA ŞLAGĂRELOR”! Şi pentru că şlagărele vin şi pleacă mai departe, DUMITRU LUPU i-a cerut lui GABRIEL DOROBANŢU să vie cu GARA MICĂ… şi-n gară au oprit ambasadorii dragostei, care au venit, au cântat, au bucurat sufletele a mii de spectatori şi au primit în schimb de la publicul călător aplauze!
S-au cântat şlagăre şi s-a intonat o muzică a palmelor, pe care s-ar fi oprit în loc să o asculte şi miticii coribanţi! Pentru cei care s-au deprins să vadă semnele, nici nu este de mirare… Comornicul este o carte sfântă în care se adună rugăciunile şi pentru că este KOMORNYIK, iar muzica este credinţa sa, a atras FĂCLIILE MUZICII ROMÂNEŞTI să lumineze scena Sălii Palatului, “DE DRAGUL TĂU”, PUBLIC DRAG!
Simetric debutului GALEI OVO MUSIC, finalul spectacolului a fost marcat de piesa”PRIVEŞTE CERUL”, interpretată de consacratul duet ANGELA SIMILEA – OVIDIU KOMORNYIK.
În 2011, KOMORNYIK a strălucit pe scena Sălii Palatului fiind cantautor solo şi în duet, în calitate de compozitor şi textier, în calitate de producător!
Ascensiunea lui OVIDIU KOMORNYIK nu a ars etapele, fiind în consonanţă cu portretul său astral care poartă semnătura zodiei vărsătorului, căci a fost dimpreună cu cei care stănescian”au învăţat să meargă pe valuri în picioare…”la Mamaia, sub privirea socratică a lui Dumitru Lupu, sub patronajul totemic al lui Octavian Ursulescu.
Acestui far luminos de pe malul Mării Negre i s-au alăturat cu puterea miracolului lor, venind din lumea folk-ului, chitara magică a Zoiei Alecu şi lumea minunată a lui Mihai Constantinescu!
Şi pentru că era nevoie de un suflet uriaş care să poată ţine pe aripile lui muzica şi publicul şi iubirea, KOMORNYIK a avut intuiţia profetică de a-l aduce pe MARELE FLORIN PIERSIC, pasămite pentru că avea cunoaşterea că dintre români numai PIERSIC a trecut probele lui Harap Alb şi se putea pune cu URSUL- “URSULESCU”-L GALEI!
La frumoasa vârstă de 42 de ani, în efervescenţa creaţiei sale, notând spiritualitatea PRIMEI GALE A ŞLAGĂRELOR DIN ROMÂNIA, nu putem să încheiem decât cu LAUDATIO MAESTRE OVIDIU KOMORNYIK!

http://www.youtube.com/watch?v=qLOUdkAFqS4

Focuri bengale aprind cerul nopţii
Luna păleşte în valea sorţii,
Scoruşii-amuţesc în noaptea de munte,
Cerbii se-ascund după coaste cărunte.

Molcom cascada se tânguie nopţii,
Luna se-ascunde în valea sorţii,
Ochii pădurii pândesc nemişcarea,
Brânduşii târzii rotunjesc cărarea.

Iarna descalecă-n marginea nopţii,
Luna se-ascute în valea sorţii,
Sănii lunare şi-aşteaptă sorocul,
Urşii devale-şi încearcă norocul.

Trează în munţi e doar umbra nopţii,
Luna se pârguie în valea sorţii,
Gânduri de gheaţă prind a lovi cerul,
Doar focul minţii nu-l mistuie gerul...

M-apropii încet ca o părere,
Din braţe, catarge mi se-nalţă pe mări!
Străpunse de scoici, palmele mele
Ţi le-ntind purtând raze de soare în zori.

Dintr-o privire tai marea în larg
Şi-asculţi o chemare d-un val ondulată...
Şoaptele tale ating un catarg,
Te-apropii croind paşi mari pe apă.

La orizont se varsă apusul -
Aurind valurile de ametiste:
Ne ajungem, acolo ni-i dusul,
Tu şi eu, dizolvând dimineţile triste.

Face-s-ar şuvoi de ape gândurile unui înger,
Să mă plouă cu flori coapte la poalele unui sânger,
Din plete să-mi încolţească vise cu aripi azure
Şi-ntre palmele isteţe ţine-voi căuş de mure.

Florile să mă alinte cu parfumuri dulci-amare,
Coborând cu-a lor tărie stele-n noapte, călătoare,
Iar când sângerul tresare - sub lumina lunii pline -
Un izvor cu apa vie peste pietre să suspine.

Numai tu să prinzi de veste şi să vii cu bucurie,
Cu un dar făcut de-un faur dintr-un fir de iasomie,
Să mi-l prinzi la butonieră cu o frunză de albastru,
Când Nichita-şi mână dorul înşeuat pe-un cal măiastru.