Amintirea
Copilarie, un cuvant ce il stii atat de bine
Cuvinte, jocuri, reguli ce nu depind de tine
Fantezia unui vis, o tricicleta in garaj
Copilaria, cuvant facut din joc si curaj.
Trecator intr-o lume ce ignora esentialul
Trecator ca totul intr-o lume de decor
O frunza moarta a ajuns copilaria si moralul
Din nuferii tarzii se aude un sunet de tenor.
Mergeam pe bicicleta, tu ma impingeai
Desenam oameni diformi, tu radeai
Greseala, povata, invat, promit
Nu stiu, dar fara tine esentialul il omit.
Unde esti cand am nevoie de un sfat?
Unde esti cu copilaria mea cu tot?
Drum de cristal, poteca prafuita
Esti in inima mea, bine tainuita.
The content belongs to their respective owners, the rest of the site is Copyright © 2008 - 2009 belletristisch.com
Tu
Poti ramane un copil tot timpul. Tu iti controlezi imaginatia...
Trezire
Poezia asta e publicată de o săptămână şi abia acum am reuşit să o citesc aşa cum trebuie. E simplă în exprimare dar complexă în mesaj. Are nişte formule aparent banale dar pline de substanţă şi idei concentrate. E un paradox. Nu te teme să mai ridici învelişul prăfuit încercând să priveşti măcar esenţialul!
"It is for the childish spirits, that the holy spirit had had the ambition to become a writer."
Ah!
"Unde esti cu copilaria mea cu tot?"pare cunoscut!La Eminescu e"Unde esti copilarie, cu pădurea ta,cu tot?".Cum există un precedent atât de notoriu, aş sugera o modificare!Ce nu e interzis, e permis!Sigur, e permis să foloseşti cam aceleaşi cuvinte, în aceeaşi manieră interogativă, dar dacă nimereşti aproape pe lângă un vers foarte cunoscut, mai bine evită!Ca să eviţi comparaţia instinctual de instantanee cu modelul consacrat!
Îndrăzneţii înving!