Cicluri
Singur...
Privesc în jur ... nimeni.. tăcere...
Şi soare răsare, soare apune,
Şi stele şi sori îl urmează, unele triste, alte’ nebune...
Păsări vin şi se duc scutură zarea fără rost
Câte-un pic înainte, şi-un pic înapoi,
Sunt peste tot, mereu aceleaşi, mereu altele noi.
Unele vin, alte’ se duc... într-un dans anost.
Flori îşi uită copacii şi se lasă purtate în vânt,
Se duc când mai sus, când mai spre pământ
Ajunse-n ţărână, unele privesc galeş înapoi
Iar pomii-şi leapădă crengile-n vânt aşteptând unele noi.
Ape curg peste ape, şi-acoperă-n urmă
Lacrimi vărsate, poveşti uitate,
Valuri le-acoperă, valuri înapoi le scurmă
Şi-apoi tot valuri le trimit mai departe.
Aşa şi tu, azi vii, mâne te duci
Şi rămân eu printre săruturi şi vorbe dulci
Mâine voi fi sau voi fi plecat,
Voi adormi sau voi fi uitat...
Un cântec şi două poze închise-n scrin
Scrisori şi vise pe care nu le mai ţin,
O privire nainte, alta ‘napoi, stau şi sunt dus
Fără să ma uit înapoi...
Aşa suntem toţi purtaţi ca frunzele de vânt
Unii mai sus, alţii mai spre pământ,
Unii spre soare, alţiii prin ape,
Dar toţi ne invârtim cautand o scapare
The content belongs to their respective owners, the rest of the site is Copyright © 2008 - 2009 belletristisch.com
Interesant
Interesantă dualitatea asta ce sugerează în acelaşi timp ciclicitatea. Există o tentă de romanţă şi caracterul ei trecător pare acceptat ca ceva firesc, însă desprinderea de trecut e doar o amăgire pentru că aceasta nu are loc. Regretul există deşi încearcă să fie negat şi ultima strofă se încearcă a fi o consolare. Stilistic, mă deranjează repetarea cuvântului "pământ". Nu cred că are o contribuţie artistică ci lasă mai degrabă o senzaţie de prolixitate. Sunt curios care e calea pe care a apucat eul poetic.
"It is for the childish spirits, that the holy spirit had had the ambition to become a writer."
Eul este cuprins de tristete
Eul este cuprins de tristete si dezamagire in urma sfarsitului visului, si incearca sa se detaseze si sa mearga mai departe... cauta sa le integreze in mersul natural al lumii, lucrurile vin si se duc si calea lui trebuie asemenea tuturor celorlalte doar ca mai exista o inertie care-l retine... conflictul interior apare datorita discordantei dintre vointa calea pe care si-o doreste si calea pe care trebuie sa mearga.
Si legat de "pamant" tu cu ce l-ai inlocui?
Nu ştiu... Ce părere ai
Nu ştiu... Ce părere ai despre: "Aşteptând o ieşire..." ? ca ultim vers.
"It is for the childish spirits, that the holy spirit had had the ambition to become a writer."
si inca o parere
Exista o dinamica strofele 2 si 3, sugerata prin deplasarea in plan vertical, in strofa 2, respectiv deplasarea in plan orizontal in strofa 3. Apele din strofa 4 sunt apele alea initiatice, care trec/se asaza peste tot, facand tabula rasa cu trecutul.Interesant este ca miscarile din strofele 2 si 3, sus-jos, inapoi-inainte, reproduc semnul crucii, in spatiu, in timp ce, simetric, apele pun la randul lor cruce peste randuieli, datini, cutume. Semnul crucii se face peste tot in continuu, pentru ca dinamica strofelor 2-4 este concomitenta. Omul, dezamagit in gragoste, trebuie sa invete sa poarte crucea dragostei, adica sa se reintegreze ritmului natural prin invatarea, deprinderea iubirii universale, neegoiste, perpetue, aliniata la standardul valorii imuabile. Fara regrete, cu seninatate!
Foarte interesanta
Foarte interesanta perspectiva ta asupra poeziei. Mi-a scapat aceasta viziune sus-jos, stanga-dreapta. Am vrut sa introduc ciclul iubirii in ciclul universal, dar pana la urma si crucea este o parte a naturii.
Multumiri
...pentru comentariu!Maria Bolkonskaia
Îndrăzneţii înving!