Poiana cu narcise

Pe-o tulpină subţirică, tare verde şi înaltă,
Cu un ochişor-balaur, a-nflorit o stea mirată,
Coborând în primăvară, şi timidă, şi cochetă,
O cuprind cu gingăşie, ca pe-o magică baghetă.

Şi o scutur uşurel menind steaua cu un gând,
Ca un fir de aur tors dintr-un asfinţit rotund,
Pe umăr să ţi s-aşeze,tâmpla să ţi-o netezească,
Iar în palme o poiană cu narcise să îţi crească.