Iarna

Întuneric afară şi frig duşmănos,
Cad fulgi purtaţi în valuri de vânt
Se-aruncă-n sus, coboară-nspre pământ,
În jurul meu toate sunt albe,
Mă-nvârt fără să găsesc un reper,
E noapte sunt singur şi zbier,
Iar frigul mă muşcă până la os;
Doar vuiet si beznă de jur-mprejur…
Nu-mi mai simt ochii, încerc să m-adun
Într-o lespede tare ş-un şuier nebun.

Stau singur în noapte
Şi-mi pare că trec prin mine toate:
C-aş fi o stafie sau n-aş fi nimic.
Se întorc fulgii spre mine,
Mă vânează amar...
Dar nu mai simt nici durere nici frig
Sunt închis într-un geam,
S-au lovit toate de zid.

O privire deosebită de

O privire deosebită de obişnuita iarnă cu "gingle bells" pe care o întâlnim cântată în sezon. E bună ca o amintire că orice lucru are mai multe feţe şi poate fi experimentat în nenumărate moduri.

"It is for the childish spirits, that the holy spirit had had the ambition to become a writer."

The content belongs to their respective owners, the rest of the site is Copyright © 2008 - 2009 belletristisch.com