O cauza pierduta
O soapta nerostita, un gand de hartie
Vorbe aruncate intr-o cutie argintie
O poveste scrisa cu pretentii si migala
Spectacole gratuite pe o scena goala.
A fost o data, asa a inceput
Erau doi oameni, o barca, un minut
Atat a durat un sarut pe furis
Corabia ce ia purtat direct in vis.
La curte toti ii priveau cu dispret
Credeau, din pacate, ca dragostea-are pret
In schimb acei doi incalcat-au orice
Privilegii pierdute in favoarea unui sentiment latent.
Intr-o zi nu departe de momentul actual
Au fugit pe-un camp cu fulgi de cristal
Flori de gheata le-atingeau privirile tacute
Clipe pierdute pe potecile de munte.
Soseste si momentul final,
Printesa pleaca impreuna cu-al sau cal
Printul se-nchina unei cauze pierdute
O data a iubit, un inger ce-a pierit.
The content belongs to their respective owners, the rest of the site is Copyright © 2008 - 2009 belletristisch.com
Ce supriză plăcută!
Bună, Leyla! Mă bucură revenirea ta pe acest câmp al autocomplacerii în lene (self-directed remark).
Referindu-mă la poezie, e curioasă ultima strofă care anunţă momentul final ca pe un moment aşteptat. Aparent, deznodământul cu pricina poate fi considerat ca sfârşitul inevitabil al oricărei poveşti frumoase (viziune pesimistă) dar cred că e mai degrabă o încercare de mascare a regretului cu ajutorul unei priviri impasibile.
Bine-ai revenit!
"It is for the childish spirits, that the holy spirit had had the ambition to become a writer."