Merg, alerg... drumul cu ochii-l petrec,
Şi oricât aş vrea sa-l străbat,
Sunt doar spuma de pe lac,
Şi nu pot să-l spintec, oricât încerc,
Sunt doar o pată de caimac.

Năuntru e viaţa,
Adâncă şi plină de miez;
La el privesc dimineaţa
Şi un dor mă apucă la nămiez.

Un tot sunt: spumă şi lac,
Cu toate astea ramân doar o pată de caimac.