Pendul
Tic-Tac... Tic-tac...
Inainte si-napoi ma tot zbat.
Pendulul calculeaza orele mari,
iar ape se zbat in departari.
Un cuc anunta orele mici,
pe ziduri tot alearga furnici.
Inapoi si iar inapoi
Pe valuri caut carari noi,
dar valuri ma salta si valuri ma scalda,
un zbor fragmentat la tine ma poarta.
si-as vrea sa scap sa nu ma mai intorc,
dar e ceva ce ma indeamna sa cobor...
The content belongs to their respective owners, the rest of the site is Copyright © 2008 - 2009 belletristisch.com
Semnul crucii şi-o erată...
La versul 1 din strofa 2 - Înainte şi iar înapoi!
În poezia ta este mişcare pe care o marchezi în plan orizontal, dar şi în plan vertical, descriind alura crucii.Aceeaşi dinamică am reţinut-o şi într-o altă poezie a ta.Omul sfinţeşte locul!Iar ritmul mişcării naturale nu poate fi altul decât cel bătătorit prin credinţă şi închinare!
Îndrăzneţii înving!
re: erata
de fapt la versul acela nu e inainte, era doar inapoi, o repetitie.
Adolescenţi care învaţă mersul pe valuri...
"Înapoi şi iar înapoi
Pe valuri caut cărări noi..." - în versul al doilea se profilează o dinamică a înaintării contrazisă flagrant de repetiţia din primul vers, căci înaintarea"înapoi şi iar înapoi" e un paradox! Regentul adverbului de loc"înapoi" este verbul"caut". Să cauţi oare cărările noi înapoi şi iar înapoi? Noul este armonic cu ceea ce este viitor, adică înainte...Aş mai evoca "adolescenţii pe mare" care înaintează stănescian pe valuri, în picioare("Această mare e acoperită de adolescenţi care învaţă mersul pe valuri, în picioare")...Înaintarea este nu"înapoi şi iar înapoi", ci în contra mişcării regresive a valurilor. Tot astfel, nu poţi căuta"cărările noi"decât în contra mişcării regresive a valurilor, iar dacă mişcarea din primul vers ar fi"înainte şi iar înapoi",aceasta ar echivala cu înfrângerea unei rezistenţe, cu un exerciţiu de înaintare!
Îndrăzneţii înving!
Perspectivă.
Cred că poţi descoperi noul şi "înapoi": paşii te poartă pe cărări umblate care pot să-ţi ofere ceva nou, o perspectivă nouă, o trăire nou, o armonie nouă. Trecutul poate fi o sursă de nou.
Aici am impresia că e un conflict între atracţia irezistibilă către adâncuri şi o dorinţă de întoarcere "înapoi", de scăpare, ce pare mai puţin puternică.
Poate ne spulberă incertitudinile autorul.
"It is for the childish spirits, that the holy spirit had had the ambition to become a writer."
inapoi... si totusi inapoi:)
Asa cum a zis colegul nostru Phenom, trecutul nu este pe deplin exploatat la momentul cand este prezent. Uneori trecem prin anumite situatii prea usor, iar intoarcerea este benefica pentru a gasi o noua cale. Sa te intorci spre inapoi nu este neaparat un regres, Dimpotriva consider ca inapoi cautarea este mai aprinsa, spiritul e mai implicat si mai incarcat emotional.
De asemenea poate insemna si o ratacire printre valuri, sau disperarea eului care se resemneaza si cauta sa se inchida dar nu poate din cauza naturi ca vibreaza in jur.