Au trecut ani de când n-am mai fost singur cu mine
Si parcă au fost toţi doar nişte suspine...
Iar vechi prieteni – pana şi hârtia
Ce înainte izvorau fantezia
Astăzi sunt pline de praf :
Se uită tăcute la mine si tac.

Trecute, ascunse, purtate de vânt,
Vin iarăşi hoinare în gând…
Crezute uitate şi duse demult
Vechi amintiri roase de timp
Se întorc iarăşi la mine
Triste şi roase suspine.

Picuri în picuri s-aştern fiori
Purtaţi de torenţii zilei de ieri;
Păcatele toate le spală.
Un cântec de demult... un cântec de apă,
Sunt singur, din nou doar cu mine...
Sunt singur şi cât e de bine!...