-Foaie de albastru
Coborât din astru,
Pe drum cu lumină,
Într-o zi senină,
Scrie-te poveste
Şi dă-ne de veste,
Când floarea înfloare,
Când câmpul tresare,
Ca să caut plaiul,
Unde este raiul,
Să-l curăţ de timpuri,
Peste anotimpuri,
Şi din brazda-ntoarsă,
Sub zăpada groasă,
Să scot la lumină
Şi din rădăcină,
Somnul dorului,
Umbra omului!
Să le dau pe ape,
Undeva pe-aproape,
Şi în loc să pui,
Floarea dorului,
Noroc omului!
Plaiul să rodescă,
Din el munţi să crească,
Stelele să prinză,
Cerul să-l cuprinză -
Munţi de voie bună,
Cu stele cunună!
- Ei',tu,Demiene,
Ochi de Sânziene,
Plete colilii
Şi mâini argintii,
Aşteaptă să ploaie,
Cu stele şiroaie,
Cu stele mai mici,
Vraja să-ţi ridici!
Mare cât un munte,
În aur s-atârne,
'Naltă pân'la cer,
Cheie de mister!
Şi din vraja ta,
Vie Primăvara...

Timpul se desface-n drumuri peste spaţii siderale,
Caravanele uitării se răstoarnă-n văi vestale,
Din nisipuri ca arama unduiesc fete morgane,
Noi ne căutăm iubirea cu-ale Sfinxului arcane.

Roibul din copită bate şi nechează-n zbor măiastru,
Răpind într-al nopţii şuier nimfa cu veşmânt albastru,
Aburcând-o sus, pe boltă, printre stele cardinale,
Timpul se desface-n drumuri peste spaţii siderale.

Printre dune rădicate la un semn din praf de stele,
Se ivesc încet fantasme, răsucindu-se-n mărgele,
Firul lunii se deznoadă, rupt, când şerpuia spirale,
Caravanele uitării se răstoarnă-n văi vestale.

Numai noi în plină noapte căutăm o piramidă,
Printre scrieri învechite, adormite-ntr-o firidă,
Ne vom întâlni, iubire, printre semne africane?!
Din nisipuri ca arama unduiesc fete morgane.

Întunericul se varsă mai rotund ca niciodată,
Elixirul nemuririi cu miresme ne îmbată,
Uite, visul ne aduce pe-amândoi de peste-oceane,
Noi ne căutăm iubirea cu-ale Sfinxului arcane.

Noi ne căutăm iubirea cu-ale Sfinxului arcane,
Din nisipuri ca arama unduiesc fete morgane,
Caravanele uitării se răstoarnă-n văi vestale,
Timpul se desface-n drumuri peste spaţii siderale.

Şapte ceruri am pe umeri,
Sub picioare alte şapte,
Iar la mijloc curcubeul,
O eşarfă dintr-o noapte,
Iar în plete tu mi-ai pus
Un albastru de mai sus,
În schimbul unui sărut
Dintr-o viaţă din trecut.

Şapte ceruri ai pe umeri,
Sub picioare alte sapte,
Iar la mijloc curcubeul,
Prefăcut în mii de şoapte,
Iar în plete eu ţi-am pus
Stropi de Soare de mai sus,
În schimbul unui sărut
Dintr-o viaţă din trecut.

Şapte ceruri de-nălţare,
Alte şapte sub picioare,
Şi cum de ne îmbrăţişăm
Curcubeul strâns legăm
În albastrul de mai sus,
Sub stropii de Soare pus,
Totul de la un sărut
Dintr-o viaţă din trecut.