argintat

Zăpezi din foc de astru

Luna plină se revarsă peste gândurile noastre,
Pare că le duce-n sănii prin zăpezile albastre,
Undeva, unde nici timpul vreodată să fi ajuns,
Doar un demiurg de astre, din vreun cer de nepătruns.

Face-s-ar o cale lină, iar în hamuri puie stele,
Să le mâie cu iuţeală Feţi-Frumoşi făcuţi de Iele,
Iar când zorii cheamă ziua să se toarcă pe la geamuri,
Vie săniile, acas' - cu cai albi şi meşteri-fauri.

Iar din meşteşug măiastru iasă iarna-ncununată
De zăpezi din foc de astru, cu mantia argintată,
Să ne mângâie obrajii cu flori albe şi pufoase,
Sufletele să tresară, pline de-amintiri frumoase!

DEASUPRA TIMPULUI

In Alb

Feerie în alb,
Argintată în plete
Ca un gând -
Nemişcat -
În tinereţe
Fără bătrâneţe.

23.01.2010

The content belongs to their respective owners, the rest of the site is Copyright © 2008 - 2009 belletristisch.com

Syndicate content