cer
Primăvara solomonarului
Related Terms :
- romanian
- albastru
- anotimp
- astru
- aur
- brazda-ntoarsă
- camp
- când câmpul tresare
- când floarea înfloare
- cer
- cheie de mister
- Demian
- drum
- drum cu lumină
- floarea dorului
- foaie de albastru
- lumină
- mâini argintii
- munţi de voie bună
- noroc
- ochi de Sânziene
- plai
- plete colilii
- poveste
- primăvara solomonarului
- rădăcină
- Rai
- să ploaie
- somnul dorului
- stea
- stele cunună
- timpuri
- umbra omului
- veste
- Vie Primăvara...
- vrajă
- zăpada groasă
- zi
-Foaie de albastru
Coborât din astru,
Pe drum cu lumină,
Într-o zi senină,
Scrie-te poveste
Şi dă-ne de veste,
Când floarea înfloare,
Când câmpul tresare,
Ca să caut plaiul,
Unde este raiul,
Să-l curăţ de timpuri,
Peste anotimpuri,
Şi din brazda-ntoarsă,
Sub zăpada groasă,
Să scot la lumină
Şi din rădăcină,
Somnul dorului,
Umbra omului!
Să le dau pe ape,
Undeva pe-aproape,
Şi în loc să pui,
Floarea dorului,
Noroc omului!
Plaiul să rodescă,
Din el munţi să crească,
Stelele să prinză,
Cerul să-l cuprinză -
Munţi de voie bună,
Cu stele cunună!
- Ei',tu,Demiene,
Ochi de Sânziene,
Plete colilii
Şi mâini argintii,
Aşteaptă să ploaie,
Cu stele şiroaie,
Cu stele mai mici,
Vraja să-ţi ridici!
Mare cât un munte,
În aur s-atârne,
'Naltă pân'la cer,
Cheie de mister!
Şi din vraja ta,
Vie Primăvara...
SERENADA ALBASTRĂ
Senryu
Nuferi plutitori,
Serenadă pe ape,
Leagănă un dor.
Piatra nimfei Lot,
Aşteptare albastră,
Atinge cerul.
Melancolia
Cheamă nimfa din adânc
Să se arate.
Licornii lunari
Zdrobesc apa în galop,
Să o ajungă.
Nimfa zâmbeşte
Cu o mie de lotuşi
În galaxie.
Zăpezi din foc de astru
Luna plină se revarsă peste gândurile noastre,
Pare că le duce-n sănii prin zăpezile albastre,
Undeva, unde nici timpul vreodată să fi ajuns,
Doar un demiurg de astre, din vreun cer de nepătruns.
Face-s-ar o cale lină, iar în hamuri puie stele,
Să le mâie cu iuţeală Feţi-Frumoşi făcuţi de Iele,
Iar când zorii cheamă ziua să se toarcă pe la geamuri,
Vie săniile, acas' - cu cai albi şi meşteri-fauri.
Iar din meşteşug măiastru iasă iarna-ncununată
De zăpezi din foc de astru, cu mantia argintată,
Să ne mângâie obrajii cu flori albe şi pufoase,
Sufletele să tresară, pline de-amintiri frumoase!
O SINGURA INIMA
Tăcerea este între două picături de ploaie,
Ploaia este între două ceruri, din culoare,
Cerul este între două Căi Lactee şiroaie,
Calea Lactee este între două drumuri stelare,
Drumul este între două inimi luminate de-o stea,
Din două inimi se poate face una!
DOI ÎNTRE CERURI
Şapte ceruri am pe umeri,
Sub picioare alte şapte,
Iar la mijloc curcubeul,
O eşarfă dintr-o noapte,
Iar în plete tu mi-ai pus
Un albastru de mai sus,
În schimbul unui sărut
Dintr-o viaţă din trecut.
Şapte ceruri ai pe umeri,
Sub picioare alte sapte,
Iar la mijloc curcubeul,
Prefăcut în mii de şoapte,
Iar în plete eu ţi-am pus
Stropi de Soare de mai sus,
În schimbul unui sărut
Dintr-o viaţă din trecut.
Şapte ceruri de-nălţare,
Alte şapte sub picioare,
Şi cum de ne îmbrăţişăm
Curcubeul strâns legăm
În albastrul de mai sus,
Sub stropii de Soare pus,
Totul de la un sărut
Dintr-o viaţă din trecut.
Acuarele
Amestec Verde şi-i pun Soare
Pe cer cu nori pufoşi de mai,
Le pun a sufletului ramă
Şi-aştept de undeva s-apari.
Amestec Verde şi-i pun Lună
Pe cer cu ochi lucind de stele,
Le pun a sufletului ramă
Şi-mi caut drumul printre ele.
Amestec Verde şi-i dau formă
Pe cer drapat în juru-mi ca o togă,
Le pun a sufletului ramă
Şi legiuiesc că niciodată nu se-abrogă.
1997
The content belongs to their respective owners, the rest of the site is Copyright © 2008 - 2009 belletristisch.com
