clipă

Cireşii în floare zâmbesc cu-nţelesuri

Roşie-i floarea ce la butonieră tainic e prinsă, ca o chemare,
Străina-n ploaie-i cunoaşte misterul, umbrela şi-o strânge, cu nerăbdare,
Şi ploaia mirată a încetat, cireşii în floare zâmbesc cu-nţelesuri,
O vrajă-n aprilie s-a dezlegat şi-un timp al iubirii calcă eresuri.

Zefirul flutură dantela umbrelei, ochii străinei sub bucle se-ascund,
E-o aşteptare de începuturi, când tremurul primăverii este rotund,
Cu paşi măsuraţi înaintează, când ploaia cireşilor îl împresoară,
O rază de soare mai jucăuşă îi mângâie umerii într-o doară.

S-o-ntrebe de vreme de-ar îndrăzni, i-ar prinde o clipă privirea străinei,
Şi poate că ochii ei i-or vorbi…scânteind printre gene focul citrinei,
Să o lase să treacă, aşa… când vibrează copacii în arome pastel?
Pala zefirului loveşte cireşii, ea scapă mănuşa chiar lângă el!

24.04.2011

Întâlnire cuantică

Un buchet de maci ca focul ai trimis pe-al zilei lan,
L-am cules legând norocul de-al primi, cu-al meu elan;
Iar din flacăr-asfinţită curge spaţiul - eşti aici -
Mai tăcut ca gândul tainic; clipele se fac mai mici!

Serafimii râd pe-ascuns, potrivindu-ne-n simţire,
Aripile noastre cresc cu uimire, în iubire,
În culori ne-mbrăţişăm, dincolo de nori cuantici,
Ochii ni se întâlnesc, suntem fără timp romantici.

Rună serafică

Cheamă-ţi îngerii să vie din a lor împărăţie,
Cu alai să se coboare pe o clipă călătoare,
Pe un câmp cu iasomie arăta-ţi-s-or doar ţie:
"Nu te teme - spune-mi mie - de aripile-arzătoare!"

M-ai chemat din alte timpuri pe o margine de lună,
Iată, viu cu primăvara, darul ce ţi-l dau doar ţie!
Hai, aşteptă-mă pe-a o filă din poveste cu o rună,
Cheamă-ţi îngerii să vie din a lor împărăţie!

Simt secunda mea tihnită în a tale asfinţituri,
Recunoaşte-ţi-oi, iubire, vorba dulce de izvoare,
Hai, şopţeşte-mi într-o seară întrebarea de-nceputuri,
Cu alai să se coboare pe o clipă călătoare!

Cum mă-ntrebi, nu-ţi văd privirea, şi mă clatin de uimire,
Sufletu-mi încremeneşte, de-i fi tu, cin' să mai ştie?
Nu-ndrăznesc s-ajung la tine, îngerii nu-mi dau de ştire,
Pe un câmp cu iasomie arăta-ţi-s-or doar ţie.

Timpul a deschis o poartă sub lumina unei stele,
Taci în noapte-nchis în tine, nu ştiu cine eşti, îmi pare,
Te-ndoieşti şi-a lunii umbră este hora unor iele,
Pleci! Iar eu visez aievea îngeri cu-aripi arzătoare...

Pleci! Iar eu visez aievea îngeri cu-aripi arzătoare...
Pe un câmp cu iasomie arăta-mi-s-or şi mie;
Cu alai ei se coboară pe secunda călătoare,
Eu le dau gândul meu tainic, ca să ţi l-aducă ţie!

ZODIA SIBERIANĂ

A Samsarei Roată-mi pare c-a oprit timpul în loc,
Paşii par opriţi la poarta clipelor fără soroc,
Soarele prin Rac coboară în adânc de codru des,
Luna Neagra-mi înfioară clipa-n care te-am ales.

Sufletul se odihneşte pe răgazul dintre clipe,
Timpul ghemuit în zdrenţe a rămas fără aripe,
Şi cum trec încet pe drum,ca şi cum ar fi un joc,
A Samsarei Roată-mi pare c-a oprit timpul în loc.

Înapoi zăresc sub cedrii sunători de altădată
Paşii unei căprioare ce s-a prefăcut în fată,
Înainte nu-i potecă, ba-mi pare că nu e loc,
Paşii par opriţi la poarta clipelor fără soroc.

Printre cedrii boreali sprintenă coboară-o rază,
Despincând lumina-n şapte, mângâind-o cu emfază,
Lăsând ochii mari şi negri să-ntrevadă cu-nţeles
Soarele! Prin Rac coboară în adânc de codru des.

Şi cum paşii mă tot poartă pe cărarea spre izvor-
Unde codrul se-ndeseşte- mă gândesc că n-am ulcior
Şi că bine-i dacă n-am, din fire de tort să-l ţes,
Lilith să nu-mi înfioare clipa-n care te-am ales.

Luna Neagra-mi înfioară clipa-n care te-am ales,
Soarele prin Rac coboară în adânc de codru des,
Paşii par opriţi la poarta clipelor fără soroc,
A Samsarei Roată-mi pare c-a oprit timpul în loc.

Ultraviolet

Îţi trimit un gând violet,
Să te găsească într-o clipă violetă,
Să-l aşezi pe a ta pernă
Să-ţi aducă un vis violet
Cu Aripi de Înger.

Versurile lui Fildo pentru Cercul Prieteniei

"Sa ai curajul sa spui DA,
Sa ai curajul sa spui NU,
Si-n fiecare clipa grea,
Sa fii mereu acelasi tu.
Sa stii sa crezi cand altii te inseala,
Sa te ridici cand altii te doboara,
Sa poti pastra ce altii vor s-arunce,
Sa stii sa razi cand sufletul iti plange,
Si cald tu sa ramii chiar
Daca afara ninge."

fildo
26 octombrie 2008

Totalitatea revelaţiei

Iubirea-i ca un lotus cu 1000 de petale,
Răsare într-o mirabilă clipă si înfloreşte cu credinţă şi răbdare;
Lotuşii fac casă bună cu puritatea sufletului,
Mulţi nu le întrevăd splendoarea,
CEI CE CRESC LOTUŞI ÎŞI VĂD SUFLETUL ÎNTR-1000 DE PETALE.
Când am să fiu scriitoare...de lotuşi
Am să răspândesc puţină splendoare din mia mea de petale...
Puţinul de azi, ţi-l dau ţie, cu bucurie!

2005

The content belongs to their respective owners, the rest of the site is Copyright © 2008 - 2009 belletristisch.com

Syndicate content