fir
PIRAMIDA TIMPULUI IUBIRII
- romanian
- albastru
- aramă
- arcană
- boltă
- caravană
- caravanele uitării
- elixir
- elixirul nemuririi
- fir
- firidă
- firul lunii
- iubire
- Lună
- nemurire
- nimfă
- nisip
- noapte
- ocean
- piramidă
- piramida timpului iubirii
- praf de stele
- roib
- şerpui
- Sfinx
- spaţii siderale
- spirală
- stea
- stele cardinale
- timp
- undui
- văi vestale
- vale
- vis
- zbor
- zbor măiastru
Timpul se desface-n drumuri peste spaţii siderale,
Caravanele uitării se răstoarnă-n văi vestale,
Din nisipuri ca arama unduiesc fete morgane,
Noi ne căutăm iubirea cu-ale Sfinxului arcane.
Roibul din copită bate şi nechează-n zbor măiastru,
Răpind într-al nopţii şuier nimfa cu veşmânt albastru,
Aburcând-o sus, pe boltă, printre stele cardinale,
Timpul se desface-n drumuri peste spaţii siderale.
Printre dune rădicate la un semn din praf de stele,
Se ivesc încet fantasme, răsucindu-se-n mărgele,
Firul lunii se deznoadă, rupt, când şerpuia spirale,
Caravanele uitării se răstoarnă-n văi vestale.
Numai noi în plină noapte căutăm o piramidă,
Printre scrieri învechite, adormite-ntr-o firidă,
Ne vom întâlni, iubire, printre semne africane?!
Din nisipuri ca arama unduiesc fete morgane.
Întunericul se varsă mai rotund ca niciodată,
Elixirul nemuririi cu miresme ne îmbată,
Uite, visul ne aduce pe-amândoi de peste-oceane,
Noi ne căutăm iubirea cu-ale Sfinxului arcane.
Noi ne căutăm iubirea cu-ale Sfinxului arcane,
Din nisipuri ca arama unduiesc fete morgane,
Caravanele uitării se răstoarnă-n văi vestale,
Timpul se desface-n drumuri peste spaţii siderale.
ZODIA SIBERIANĂ
A Samsarei Roată-mi pare c-a oprit timpul în loc,
Paşii par opriţi la poarta clipelor fără soroc,
Soarele prin Rac coboară în adânc de codru des,
Luna Neagra-mi înfioară clipa-n care te-am ales.
Sufletul se odihneşte pe răgazul dintre clipe,
Timpul ghemuit în zdrenţe a rămas fără aripe,
Şi cum trec încet pe drum,ca şi cum ar fi un joc,
A Samsarei Roată-mi pare c-a oprit timpul în loc.
Înapoi zăresc sub cedrii sunători de altădată
Paşii unei căprioare ce s-a prefăcut în fată,
Înainte nu-i potecă, ba-mi pare că nu e loc,
Paşii par opriţi la poarta clipelor fără soroc.
Printre cedrii boreali sprintenă coboară-o rază,
Despincând lumina-n şapte, mângâind-o cu emfază,
Lăsând ochii mari şi negri să-ntrevadă cu-nţeles
Soarele! Prin Rac coboară în adânc de codru des.
Şi cum paşii mă tot poartă pe cărarea spre izvor-
Unde codrul se-ndeseşte- mă gândesc că n-am ulcior
Şi că bine-i dacă n-am, din fire de tort să-l ţes,
Lilith să nu-mi înfioare clipa-n care te-am ales.
Luna Neagra-mi înfioară clipa-n care te-am ales,
Soarele prin Rac coboară în adânc de codru des,
Paşii par opriţi la poarta clipelor fără soroc,
A Samsarei Roată-mi pare c-a oprit timpul în loc.
Intâlnire
De pe-o pajişte cu trifoi
Adunai un pumn de cuvinte,
Printre ele, un fir de noroc,
Îl pusei deoparte pentru tine;
C-un pumn de cuvinte culese
În zori, dintr-o pajişte cu trifoi,
Hrănii inorogul din mine,
În coamă-i prinsei firul de noroc
Şi-l mânai să-ţi treacă prin vis...
Mă privişi cu bucurie, cu uimire...
20.10.2008
The content belongs to their respective owners, the rest of the site is Copyright © 2008 - 2009 belletristisch.com