Întuneric afară şi frig duşmănos,
Cad fulgi purtaţi în valuri de vânt
Se-aruncă-n sus, coboară-nspre pământ,
În jurul meu toate sunt albe,
Mă-nvârt fără să găsesc un reper,
E noapte sunt singur şi zbier,
Iar frigul mă muşcă până la os;
Doar vuiet si beznă de jur-mprejur…
Nu-mi mai simt ochii, încerc să m-adun
Într-o lespede tare ş-un şuier nebun.

Stau singur în noapte
Şi-mi pare că trec prin mine toate:
C-aş fi o stafie sau n-aş fi nimic.
Se întorc fulgii spre mine,
Mă vânează amar...
Dar nu mai simt nici durere nici frig
Sunt închis într-un geam,
S-au lovit toate de zid.