furtuna
Furtuna
Si mi-e furtuna in suflet
Si genele-mi seamana vant
Se-nchide cer deasupra,
Nimic nu-i pe pamant.
Doar geamat si vaiet,
Le simt pe toate acuma
Puhoi fara stavili,
Cum vin din strafund.
Furtuni si ape ard in mine
Si se ridica si se topesc
O umbra mai mare ca maine
Si moartea mi-o doresc.
Ultima sarutare,
Cea mai fierbinte...
Si chipul cel mai dulce
Uitare si nimic...
Simfonii
Afară-i potop... din înalt
Frunzele-şi culeg stropii-n căuşe,
Un cântec de clape se-aude pe asfalt...
Printre norii grei răzbat reflectoare:
Înalţă cortina şi-apoi o coboară
Şi cântecul sună parcă mai tare
O tubă vibrează-n ecouri
Şi tulbură zgribulite decoruri.
Vântul pe coardele lirei apasă,
În horă se prind şindrile pe casă.
Teatrul întreg în hăuri răsună
Petalele ude, repezi aplauze adună...
The content belongs to their respective owners, the rest of the site is Copyright © 2008 - 2009 belletristisch.com