Lună

Doar focul minţii nu-l mistuie gerul...

Focuri bengale aprind cerul nopţii
Luna păleşte în valea sorţii,
Scoruşii-amuţesc în noaptea de munte,
Cerbii se-ascund după coaste cărunte.

Molcom cascada se tânguie nopţii,
Luna se-ascunde în valea sorţii,
Ochii pădurii pândesc nemişcarea,
Brânduşii târzii rotunjesc cărarea.

Iarna descalecă-n marginea nopţii,
Luna se-ascute în valea sorţii,
Sănii lunare şi-aşteaptă sorocul,
Urşii devale-şi încearcă norocul.

Trează în munţi e doar umbra nopţii,
Luna se pârguie în valea sorţii,
Gânduri de gheaţă prind a lovi cerul,
Doar focul minţii nu-l mistuie gerul...

SAKURA VALS

Cântecul şoaptelor

Cireşe amare sunt şoaptele tale,
Coapte din boabe de chihlimbare,
Le prind câte două, cireşe şoptite,
Cu gânduri albastre, tăinuite.

Mandala florii de cireş
Ne rostuieşte decalogul,
Al nostru vals nu mai dă greş,
Căci luna a cântat prologul:
Povestea nu s-a terminat,
Dansăm pe nori valsul iertării,
Pe lună plină te-am chemat,
Când visul nu se dă uitării.

Şi ai să simţi gustul cireşei albastre,
Aromele şoaptelor măiastre,
Când luna ridică vălul nopţii cu-argint,
Iar stele beau din opal absint.

Mandala florii de cireş
Ne rostuieşte decalogul,
Al nostru vals nu mai dă greş,
Căci luna a cântat prologul:
Povestea nu s-a terminat,
Dansăm pe nori valsul iertării,
Pe lună plină te-am chemat,
Când visul nu se dă uitării.

Vino! Să culegem cireşe albastre -
Cozi de comete,sâmburi de astre,
Să le prindem pereche, cireşe-şoapte,
Şi amândoi să fugim în noapte.

Mandala florii de cireş
Ne rostuieşte decalogul,
Al nostru vals nu mai dă greş,
Căci luna a cântat prologul:
Povestea nu s-a terminat,
Dansăm pe nori valsul iertării,
Pe lună plină te-am chemat,
Când visul nu se dă uitării.

PIRAMIDA TIMPULUI IUBIRII

Timpul se desface-n drumuri peste spaţii siderale,
Caravanele uitării se răstoarnă-n văi vestale,
Din nisipuri ca arama unduiesc fete morgane,
Noi ne căutăm iubirea cu-ale Sfinxului arcane.

Roibul din copită bate şi nechează-n zbor măiastru,
Răpind într-al nopţii şuier nimfa cu veşmânt albastru,
Aburcând-o sus, pe boltă, printre stele cardinale,
Timpul se desface-n drumuri peste spaţii siderale.

Printre dune rădicate la un semn din praf de stele,
Se ivesc încet fantasme, răsucindu-se-n mărgele,
Firul lunii se deznoadă, rupt, când şerpuia spirale,
Caravanele uitării se răstoarnă-n văi vestale.

Numai noi în plină noapte căutăm o piramidă,
Printre scrieri învechite, adormite-ntr-o firidă,
Ne vom întâlni, iubire, printre semne africane?!
Din nisipuri ca arama unduiesc fete morgane.

Întunericul se varsă mai rotund ca niciodată,
Elixirul nemuririi cu miresme ne îmbată,
Uite, visul ne aduce pe-amândoi de peste-oceane,
Noi ne căutăm iubirea cu-ale Sfinxului arcane.

Noi ne căutăm iubirea cu-ale Sfinxului arcane,
Din nisipuri ca arama unduiesc fete morgane,
Caravanele uitării se răstoarnă-n văi vestale,
Timpul se desface-n drumuri peste spaţii siderale.

GÂNDURI - NUFERI

După o idee DOR - VERBINESCU

Sunt strop de dor
Trezit în curcubee,
În soare urc-cobor
Să fiu idee!
Şi-mi pun pe umeri
Verde, smarald
Să fiu sau poate
Albastru de Voroneţ
În şoapte;
Să fiu al treilea ochi
Să văd ce nu se vede,
Să fiu un diamant
Pe-un deget de femeie,
Să fiu o notă clară
Pe struna unui bard,
Să fiu o lăcrămioară
Pe-o frunză de cleştar,
Să fiu un strop de vară -
Să nu fiu în zadar -
Să fiu o stea-luceafăr
Pe-un gotic arc cu lună,
Să fiu o simplă undă
Să fiu deplin secundă,
Să fiu ceva de bine:
Să fiu doar pentru tine!

Acuarele

Amestec Verde şi-i pun Soare
Pe cer cu nori pufoşi de mai,
Le pun a sufletului ramă
Şi-aştept de undeva s-apari.

Amestec Verde şi-i pun Lună
Pe cer cu ochi lucind de stele,
Le pun a sufletului ramă
Şi-mi caut drumul printre ele.

Amestec Verde şi-i dau formă
Pe cer drapat în juru-mi ca o togă,
Le pun a sufletului ramă
Şi legiuiesc că niciodată nu se-abrogă.

1997

The content belongs to their respective owners, the rest of the site is Copyright © 2008 - 2009 belletristisch.com

Syndicate content