Luna plină-i o tipsie pe care-ţi aşez în dar
Mărţişorul meu de suflet prins de un mărgăritar,
Poleit cu praf de stele şi-adus cu Carul Mare
Tras de inorogi din basme,de la mare depărtare.

Mâni în zori de zi te scoală şi ia darul din fereastră,
Prinde-l la o butonieră, floarea aşeaz-o-ntr-o glastră,
Iar din ceaşca cât căuşul bea un ceai de lună nouă
Aşteptându-mă pe mine s-aduc ceainicul cu rouă.

Şi-am să vin în faptul zilei cu un fir de iasomie,
Ca să-mi spui că îţi sunt dragă viaţa-ntregă numai ţie,
Şi-om pune la foc de suflet ceainicul cu rouă, albastru,
Şi-om bea ceaiul cel mai tare, din scânteia unui astru.