Cântecul şoaptelor

Cireşe amare sunt şoaptele tale,
Coapte din boabe de chihlimbare,
Le prind câte două, cireşe şoptite,
Cu gânduri albastre, tăinuite.

Mandala florii de cireş
Ne rostuieşte decalogul,
Al nostru vals nu mai dă greş,
Căci luna a cântat prologul:
Povestea nu s-a terminat,
Dansăm pe nori valsul iertării,
Pe lună plină te-am chemat,
Când visul nu se dă uitării.

Şi ai să simţi gustul cireşei albastre,
Aromele şoaptelor măiastre,
Când luna ridică vălul nopţii cu-argint,
Iar stele beau din opal absint.

Mandala florii de cireş
Ne rostuieşte decalogul,
Al nostru vals nu mai dă greş,
Căci luna a cântat prologul:
Povestea nu s-a terminat,
Dansăm pe nori valsul iertării,
Pe lună plină te-am chemat,
Când visul nu se dă uitării.

Vino! Să culegem cireşe albastre -
Cozi de comete,sâmburi de astre,
Să le prindem pereche, cireşe-şoapte,
Şi amândoi să fugim în noapte.

Mandala florii de cireş
Ne rostuieşte decalogul,
Al nostru vals nu mai dă greş,
Căci luna a cântat prologul:
Povestea nu s-a terminat,
Dansăm pe nori valsul iertării,
Pe lună plină te-am chemat,
Când visul nu se dă uitării.

Şapte ceruri am pe umeri,
Sub picioare alte şapte,
Iar la mijloc curcubeul,
O eşarfă dintr-o noapte,
Iar în plete tu mi-ai pus
Un albastru de mai sus,
În schimbul unui sărut
Dintr-o viaţă din trecut.

Şapte ceruri ai pe umeri,
Sub picioare alte sapte,
Iar la mijloc curcubeul,
Prefăcut în mii de şoapte,
Iar în plete eu ţi-am pus
Stropi de Soare de mai sus,
În schimbul unui sărut
Dintr-o viaţă din trecut.

Şapte ceruri de-nălţare,
Alte şapte sub picioare,
Şi cum de ne îmbrăţişăm
Curcubeul strâns legăm
În albastrul de mai sus,
Sub stropii de Soare pus,
Totul de la un sărut
Dintr-o viaţă din trecut.

În noapte un demon din negură se naşte:
"Nu ştiţi voi muritori ce pericol paşte
Viaţa voastră jalnică ce zilnic o trăiţi
Încet dar sigur tiptil vă ofiliţi

N-ascult al vostru strigăt disperat de moarte
Nu vreau să vă aud ale voastre ultime şoapte
Departe din abis un sunet dă chemare
A mortii rece umbră mă-acoperă-n uitare.

Menirea mea pe lume nicicând nu o veţi şti
Căci lipsă nu-mi veţi duce cand eu nu voi mai fi
Vă spun aici si-acum pentru eternitate
Adio muritori, mi-e dor de puritate."

Aşa al nostru demon în noapte-disparu
Aceeaşi noapte tristă din care se născu
Pierdut fiind pe veci în negura nopţii
Un suflet rătăcit ce s-a împotrivit sorţii.

Sunt un fluturas
Cu aripi recrescute
Si zbor rupand tacerea
De veacuri retrecute.

Prin soapte nerostite
In noaptea calda zbor
Cu negrele-mi aripi
La el sa ma intorc

Dar timpul prea repede trece,
Si eu cu greu il vad trecand
Incerc sa-l depasesc razand
Dar timpul dus a fost.

Trecand prin zeci de veacuri
Si nezicand nimic
Ma fac cocon de soapte
Si plec spre-acel nimic...

Si iar vor trece veacuri
Si eu iar, renascuta,
Voi spulbera lumina
Ce vrea s-alunge luna
Voi spulbera un gand
Ce'n noapte'l voi culege
Si-'n veacuri ce se-arata
Il voi sadi, hrani, creste...
Si va trai prin veacuri,
Prin oameni, prin neant...