Mandala florii de cireş
Ne rostuieşte decalogul,
Al nostru vals nu mai dă greş,
Căci luna a cântat prologul:

Povestea nu s-a terminat,
Dansăm pe nori valsul iertării,
Pe lună plină te-am chemat,
Când visul nu se dă uitării.

Un buchet de maci ca focul ai trimis pe-al zilei lan,
L-am cules legând norocul de-al primi, cu-al meu elan;
Iar din flacăr-asfinţită curge spaţiul - eşti aici -
Mai tăcut ca gândul tainic; clipele se fac mai mici!

Serafimii râd pe-ascuns, potrivindu-ne-n simţire,
Aripile noastre cresc cu uimire, în iubire,
În culori ne-mbrăţişăm, dincolo de nori cuantici,
Ochii ni se întâlnesc, suntem fără timp romantici.

Metamorfozele păsării curcubeu

Fir-aş frunză de trifoi
Cu foi patru, pentru tine,
Dragostea să ţi-o aduc
Cu-a norocului sortire.

Fir-aş floare de lămâi
Albă ca zăpada şi-ncă,
Dragostea să ţi-o aduc
Cu gust dulce-amărui.

Fir-aş cânt de ciocârlie
Urcat pe-un nor de-opal,
Dragostea să ţi-o aduc
Cu dorinţa de înalt.

Fir-aş nufăr de cristal
Născocit de a mea minte,
Dragostea să ţi-o aduc
Dintr-o mare de cuvinte.

Fir-aş dulce mângâiere
Cuibărită în inimă,
Dragostea să ţi-o aduc
Blândă ca mătasea fină.

Fir-aş floare de cais
Poleită-n primăvară,
Dragostea să ţi-o aduc
Cu un înger într-o seară.

Fir-aş curcubeu zvârlit
Peste inima ta, Dor,
Dragostea să ţi-o aduc
După ploaie, după nori.

Fir-aş verde de smarald
Pe o frunză de lumină,
Dragostea să ţi-o aduc
Ca ofrandă, din inimă.

Amestec Verde şi-i pun Soare
Pe cer cu nori pufoşi de mai,
Le pun a sufletului ramă
Şi-aştept de undeva s-apari.

Amestec Verde şi-i pun Lună
Pe cer cu ochi lucind de stele,
Le pun a sufletului ramă
Şi-mi caut drumul printre ele.

Amestec Verde şi-i dau formă
Pe cer drapat în juru-mi ca o togă,
Le pun a sufletului ramă
Şi legiuiesc că niciodată nu se-abrogă.

1997