A Samsarei Roată-mi pare c-a oprit timpul în loc,
Paşii par opriţi la poarta clipelor fără soroc,
Soarele prin Rac coboară în adânc de codru des,
Luna Neagra-mi înfioară clipa-n care te-am ales.

Sufletul se odihneşte pe răgazul dintre clipe,
Timpul ghemuit în zdrenţe a rămas fără aripe,
Şi cum trec încet pe drum,ca şi cum ar fi un joc,
A Samsarei Roată-mi pare c-a oprit timpul în loc.

Înapoi zăresc sub cedrii sunători de altădată
Paşii unei căprioare ce s-a prefăcut în fată,
Înainte nu-i potecă, ba-mi pare că nu e loc,
Paşii par opriţi la poarta clipelor fără soroc.

Printre cedrii boreali sprintenă coboară-o rază,
Despincând lumina-n şapte, mângâind-o cu emfază,
Lăsând ochii mari şi negri să-ntrevadă cu-nţeles
Soarele! Prin Rac coboară în adânc de codru des.

Şi cum paşii mă tot poartă pe cărarea spre izvor-
Unde codrul se-ndeseşte- mă gândesc că n-am ulcior
Şi că bine-i dacă n-am, din fire de tort să-l ţes,
Lilith să nu-mi înfioare clipa-n care te-am ales.

Luna Neagra-mi înfioară clipa-n care te-am ales,
Soarele prin Rac coboară în adânc de codru des,
Paşii par opriţi la poarta clipelor fără soroc,
A Samsarei Roată-mi pare c-a oprit timpul în loc.