piatră
SERENADA ALBASTRĂ
Senryu
Nuferi plutitori,
Serenadă pe ape,
Leagănă un dor.
Piatra nimfei Lot,
Aşteptare albastră,
Atinge cerul.
Melancolia
Cheamă nimfa din adânc
Să se arate.
Licornii lunari
Zdrobesc apa în galop,
Să o ajungă.
Nimfa zâmbeşte
Cu o mie de lotuşi
În galaxie.
Plecat
Mă închid într-o piatră
Departe de tot ce e lume,
Ferit de tot și de tine.
Închid ochii așa și-mi apare
Că aș fi plecat tot în zare:
Un călător trecut peste apă.
Și nu-i întuneric în jur,
Doar că nu-i nimeni...
Nici zgomot, nici temeri,
Doar un șuier mai rece.
Uneori câte-o umbră mai trece
Pe-o apă adâncă și clară
Ca un gând din afară,
Ca o himeră fără contur.
Și-așa privind spre nicăieri
N-aștept nimic și nici nu mai cer,
Amorțesc împăcat și senin:
Nu e nici vină, nici chin,
Nu mai aștept și nici nu mai sper
Nu mai am mâine, nu mai am ieri...
Iarna
Întuneric afară şi frig duşmănos,
Cad fulgi purtaţi în valuri de vânt
Se-aruncă-n sus, coboară-nspre pământ,
În jurul meu toate sunt albe,
Mă-nvârt fără să găsesc un reper,
E noapte sunt singur şi zbier,
Iar frigul mă muşcă până la os;
Doar vuiet si beznă de jur-mprejur…
Nu-mi mai simt ochii, încerc să m-adun
Într-o lespede tare ş-un şuier nebun.
Stau singur în noapte
Şi-mi pare că trec prin mine toate:
C-aş fi o stafie sau n-aş fi nimic.
Se întorc fulgii spre mine,
Mă vânează amar...
Dar nu mai simt nici durere nici frig
Sunt închis într-un geam,
S-au lovit toate de zid.
Destoinicie
Era odată ca niciodată -
Spunea povestea de altădată -
Tot repetându-se de ani şi ani,
Iar tu credeai ori nu credeai...
Pe undeva în lumea asta lată,
Acolo unde ochiului i-e greu să bată,
Castel făcut din piatră peste piatră
Al lui Amor - cu tolbă şi săgeată -
Loveau cu sârg în poartă vitejii veniţi pe-Amor să-l bată,
Iar poarta rămânea tot ferecată!
Tu desluşit-ai calea privind de sus în jos!
1996
The content belongs to their respective owners, the rest of the site is Copyright © 2008 - 2009 belletristisch.com
