singur
Iarna
Întuneric afară şi frig duşmănos,
Cad fulgi purtaţi în valuri de vânt
Se-aruncă-n sus, coboară-nspre pământ,
În jurul meu toate sunt albe,
Mă-nvârt fără să găsesc un reper,
E noapte sunt singur şi zbier,
Iar frigul mă muşcă până la os;
Doar vuiet si beznă de jur-mprejur…
Nu-mi mai simt ochii, încerc să m-adun
Într-o lespede tare ş-un şuier nebun.
Stau singur în noapte
Şi-mi pare că trec prin mine toate:
C-aş fi o stafie sau n-aş fi nimic.
Se întorc fulgii spre mine,
Mă vânează amar...
Dar nu mai simt nici durere nici frig
Sunt închis într-un geam,
S-au lovit toate de zid.
Ploaie de primavara
Au trecut ani de când n-am mai fost singur cu mine
Si parcă au fost toţi doar nişte suspine...
Iar vechi prieteni – pana şi hârtia
Ce înainte izvorau fantezia
Astăzi sunt pline de praf :
Se uită tăcute la mine si tac.
Trecute, ascunse, purtate de vânt,
Vin iarăşi hoinare în gând…
Crezute uitate şi duse demult
Vechi amintiri roase de timp
Se întorc iarăşi la mine
Triste şi roase suspine.
Picuri în picuri s-aştern fiori
Purtaţi de torenţii zilei de ieri;
Păcatele toate le spală.
Un cântec de demult... un cântec de apă,
Sunt singur, din nou doar cu mine...
Sunt singur şi cât e de bine!...
The content belongs to their respective owners, the rest of the site is Copyright © 2008 - 2009 belletristisch.com
