Cântecul şoaptelor

Cireşe amare sunt şoaptele tale,
Coapte din boabe de chihlimbare,
Le prind câte două, cireşe şoptite,
Cu gânduri albastre, tăinuite.

Mandala florii de cireş
Ne rostuieşte decalogul,
Al nostru vals nu mai dă greş,
Căci luna a cântat prologul:
Povestea nu s-a terminat,
Dansăm pe nori valsul iertării,
Pe lună plină te-am chemat,
Când visul nu se dă uitării.

Şi ai să simţi gustul cireşei albastre,
Aromele şoaptelor măiastre,
Când luna ridică vălul nopţii cu-argint,
Iar stele beau din opal absint.

Mandala florii de cireş
Ne rostuieşte decalogul,
Al nostru vals nu mai dă greş,
Căci luna a cântat prologul:
Povestea nu s-a terminat,
Dansăm pe nori valsul iertării,
Pe lună plină te-am chemat,
Când visul nu se dă uitării.

Vino! Să culegem cireşe albastre -
Cozi de comete,sâmburi de astre,
Să le prindem pereche, cireşe-şoapte,
Şi amândoi să fugim în noapte.

Mandala florii de cireş
Ne rostuieşte decalogul,
Al nostru vals nu mai dă greş,
Căci luna a cântat prologul:
Povestea nu s-a terminat,
Dansăm pe nori valsul iertării,
Pe lună plină te-am chemat,
Când visul nu se dă uitării.