Timpul se desface-n drumuri peste spaţii siderale,
Caravanele uitării se răstoarnă-n văi vestale,
Din nisipuri ca arama unduiesc fete morgane,
Noi ne căutăm iubirea cu-ale Sfinxului arcane.

Roibul din copită bate şi nechează-n zbor măiastru,
Răpind într-al nopţii şuier nimfa cu veşmânt albastru,
Aburcând-o sus, pe boltă, printre stele cardinale,
Timpul se desface-n drumuri peste spaţii siderale.

Printre dune rădicate la un semn din praf de stele,
Se ivesc încet fantasme, răsucindu-se-n mărgele,
Firul lunii se deznoadă, rupt, când şerpuia spirale,
Caravanele uitării se răstoarnă-n văi vestale.

Numai noi în plină noapte căutăm o piramidă,
Printre scrieri învechite, adormite-ntr-o firidă,
Ne vom întâlni, iubire, printre semne africane?!
Din nisipuri ca arama unduiesc fete morgane.

Întunericul se varsă mai rotund ca niciodată,
Elixirul nemuririi cu miresme ne îmbată,
Uite, visul ne aduce pe-amândoi de peste-oceane,
Noi ne căutăm iubirea cu-ale Sfinxului arcane.

Noi ne căutăm iubirea cu-ale Sfinxului arcane,
Din nisipuri ca arama unduiesc fete morgane,
Caravanele uitării se răstoarnă-n văi vestale,
Timpul se desface-n drumuri peste spaţii siderale.