zi

Primăvara solomonarului

-Foaie de albastru
Coborât din astru,
Pe drum cu lumină,
Într-o zi senină,
Scrie-te poveste
Şi dă-ne de veste,
Când floarea înfloare,
Când câmpul tresare,
Ca să caut plaiul,
Unde este raiul,
Să-l curăţ de timpuri,
Peste anotimpuri,
Şi din brazda-ntoarsă,
Sub zăpada groasă,
Să scot la lumină
Şi din rădăcină,
Somnul dorului,
Umbra omului!
Să le dau pe ape,
Undeva pe-aproape,
Şi în loc să pui,
Floarea dorului,
Noroc omului!
Plaiul să rodescă,
Din el munţi să crească,
Stelele să prinză,
Cerul să-l cuprinză -
Munţi de voie bună,
Cu stele cunună!
- Ei',tu,Demiene,
Ochi de Sânziene,
Plete colilii
Şi mâini argintii,
Aşteaptă să ploaie,
Cu stele şiroaie,
Cu stele mai mici,
Vraja să-ţi ridici!
Mare cât un munte,
În aur s-atârne,
'Naltă pân'la cer,
Cheie de mister!
Şi din vraja ta,
Vie Primăvara...

Întâlnire cuantică

Un buchet de maci ca focul ai trimis pe-al zilei lan,
L-am cules legând norocul de-al primi, cu-al meu elan;
Iar din flacăr-asfinţită curge spaţiul - eşti aici -
Mai tăcut ca gândul tainic; clipele se fac mai mici!

Serafimii râd pe-ascuns, potrivindu-ne-n simţire,
Aripile noastre cresc cu uimire, în iubire,
În culori ne-mbrăţişăm, dincolo de nori cuantici,
Ochii ni se întâlnesc, suntem fără timp romantici.

VRAJA DE DEZLEGAT TIMPUL

Secunde împietrite de netimp măiastre
În cartea veşnică a orelor albastre -
V-am adunat pe toate într-un degetar
Cioplit cu rugă şi cu har solomonar.

Şi-apoi am scuturat o creangă de alun
Găsită miercuri la margine de drum -
Pe firul unei ape, lângă un arţar -
Deasupra am pus secundele din degetar.

Şi în puterea apei neîntinate
Din împietrire se dezlegară toate;
Iviră curcubeul zilelor uitate.
Sclipind în piramidele de nestemate.

SCHIMBAREA LA FAŢĂ

Doruri...

Am vrut să mă preschimb în stea,
Voind doar ca să fii a mea,
Am vrut să mă preschimb în floare,
Să mă respiri ca pe un soare,
Am vrut să mă preschimb în dar,
Să mă păstrezi mărgăritar,
Am vrut să mă preschimb lumină,
Să-ţi fiu deplin, inimă plină,
Am vrut să mă preschimb destin,
Să fiu în tine suflet plin,
Am vrut să mă preschimb vioară,
Să-ţi cânt din ziuă înspre seară,
Şi am ajuns să nu fiu fiinţă,
Să fiu alcătuit dorinţă,
Şoptind într-una în ecou:
Al tău, al tău, al tău, al tău...

Trecând pasul Decembre

Decembre, anii stau la pândă!
Decor puţin sau tipic hibernal,
Se mai coboar-o zi din calendar
Ca o eşarfă albă fluturândă.

Decembre, anii stau la pândă!
Timpul se scurge - mai mult sau mai puţin banal -
Arunc fugar încă-o privire-n urmă
Ca o eşarfă albă fluturândă.

Decembre, anii stau la pândă!
Şi ninge-n viaţa mea cu un Nou An,
Mă doare un ieri şi îmi zâmbeşte un mâine
Ca o eşarfă albă fluturândă.

Decembre, anii stau la pândă!
Mi-e greu să-i condensez în fulg;
Prin al zăpezilor albastru fug
Ca o eşarfă albă fluturândă.

28.11.1997

Nostalgică

Rime cu ore, secunde şi zile
Mă prinseră în vârtejul mirării,
Mi te văzui într-o amintire
Şi-ntr-o săptămână dată uitării.

Din relativitatea timpului
Smulsei secunda, ora şi ziua
În care pentru o floare de mărgăritar
Te-aş întâlni pe-o alee de gând iar şi iar.

16.06.2008

The content belongs to their respective owners, the rest of the site is Copyright © 2008 - 2009 belletristisch.com

Syndicate content