Este iarna zăpezilor albastre. Mai albastre decât cântecul zurgălăilor. Mai albastre decât melancolia dintr-un albastru infinit.
Se căutară prin albastru, dincolo de ceruri şi de vremuri.Se întâlniră la marginea unui colţ de stea, jucându-se de-a v-aţi ascunselea.
Uneori i se arăta ca un fir de mărgăritar care îşi clătina cu putere clopoţeii.
"- Hai, găseşte-mă!Nu vezi că sunt aici?"
Se trezi.
Radioul era aprins.În surdină"Proconsul"cânta"Cerul".
Îşi privi palmele.
..."Aş culege-n palme-o stea/Să te am pe tine"...
Găsi steaua albastră şi zâmbi gândind că nimic nu este imposibil.